Malta: Pe urmele cavalerilor

Insula Malta a trezit interesul popoarelor invecinate inca din antichitate. Fenicieni, cartaginezi, greci si romani s-au luptat de-a lungul timpului pentru a domina si a fortifica aceasta fasie de pamant din mijlocul Mediteranei. Toate aceste popoare au lasat urme adanci in constitutia insulei. Dar cea mai relevanta pentru situatia din prezent este perioada medievala, mai exact cei aproape 300 de ani cat Cavalerii Ioaniti au stapanit insula.

Astazi tara numita Malta consta intr-un grup de aproximativ 20 de insule, dintre care doar 3 sunt locuite: insula Malta propiu-zisa, Gozo si Comina. Si-a castigat independenta fata de Marea Britanie in 1974, devenind republica, dar inca pastreaza legaturi cu Commonwealth-ul englez. Aici traiesc in jur de 450,000 de oameni, fiind una din cele mai dens populate tari din lume. Are ca limbi oficiale malteza, limba de sorginte orientala, araba, si engleza. 

Ordinul Cavalerilor Sfantului Ioan Botezatorul s-a format in secolul al XII-lea in Ierusalim pentru a acorda ingrijiri medicale pelerinilor europeni ce veneau aici si pentru a proteja orasul sfant de atacurile islamice. Dupa ce fortele crestine au fost invinse insa, Cavalerii Ioaniti au fost impinsi spre vest, mai intai in insula Rhodos, iar mai apoi pe insula Malta, in 1520. De aici s-au luptat cu armata otomana (si nu numai) pana in 1798, cand Napoleon cucereste Malta si pune capat puterii militare a Ordinului. 

In cei 300 de ani petrecuti aici, Cavalerii Ioaniti au ridicat insula Malta la o prosperitate economica si culturala nemaiintalnita pe acest teritoriu pana atunci. Si nicaieri nu se vede mai bine acest lucru ca in capitala de astazi a tarii, La Valletta. Orasul curpinde in aria sa metropolitana 4/5 din populatia intregii tari. El este inclus in patrimoniul cultural mondial de catre UNESCO din 1980. 

Dupa chiar primul asediu otoman al Maltei, conducatorul Ioanitilor Jean Parisot de Valette decide construirea unor fortificatii grandioase pentru a apara baza cavalerilor si a evita infrangerea lor, cum s-a intamplat in Rhodos. Astfel, cu ajutor financiar de la statele crestine, incepe construirea orasului La Valletta, la sfarsitului caruia Ioanitii vor spune ca au luat o insula cu nisip si piatra de gresie, si au transformat-o in Superbbissima. Cum ii spuneau ei, si odata cu ei tot mai multe state europene, noului oras. Astazi, maltezii se refera la capitala lor ca "The City". Si intr-adevar, ce oras este! 

Gradina suspendata Barrakka

Daca esti prea grabit, sau prea lenes ca sa urci pe jos, exista acest lift de ultima generatie.
Doar 2 euro. 

Livin' that life!

Strazile lungi

Let's go for a ride

Insulele Azore: Locul de popas din mijlocul oceanului

Insulele Azore sunt un teritoriu autonom portughez situate in Oceanul Atlantic la mai mult de 1000 de kilometri de tarm. Mai exact sunt 9 insule vulcanice, cea mai importanta fiind San Miguel, unde se afla si capitala Ponta Delgada. 

Inca din secolul al XIII- lea sunt harti in care grupul de insule este reprezentat. Cu toate acestea, datorita izolarii lor geografice, au inceput sa fie colonizate abia din secolul urmator. Izolarea este o caracteristica importanta a lor. Acesta probabil ca este si motivul pentru care, din cate se pare, nu au fost locuite inainte de colonizarea portugheza. 

Mark Twain, intr-una din primele carti de calatorie (travelogue, daca vrem sa fim trendy), numita The Innocents Abroad (1867), in care isi descrie calatoria sa impreuna cu un grup de americani din New York prin Europa si pana in locurile sfinte din Ierusalim, face o descriere a insulelor Azore. Cartea a ramas cea mai populara si mai bine vanduta lucrare a lui Mark Twain din timpul vietii sale. 

Astfel, dupa sapte zile pe ocean, spre bucuria calatorilor, in special a celor cu rau de mare, vasul scriitorului american, Quaker City, ajunge in Azore. Initial el trebuia sa acosteze in San Miguel, insa conditiile meteorologice nefavorabile i-au obligat sa opreasca pe o insula mai mica, numita Fayal. Mark Twain observa ca niciunul dintre compatriotii sai americani, desi unii erau foarte informati despre alte locuri, nu stiau nimic despre acest teritoriu. De aceea se simte obligat sa ofere o descriere a insulelor. Cea mai cunoscuta replica este the community is eminently Portuguese - that is to say, it is slow, poor, shiftless, sleepy, and lazy. Si cuvinte chiar mai putin magulitoare urmeaza. :) Probabil datorita faptului ca el a ajuns intr-o insula mai rurala a arhipelagului, unde locuiau doar 25,000 de oameni. Astazi insa locuiesc in jur de 15,000 de oameni acolo. Totusi marele scriitor american remarca si lucruri bune: este impresionat de calitatea drumurilor (The roads were a wonder, and well they might be. [...] such fine roads do not exist in the United States outside of Central Park.), de catedrala iezuita si observa agricultura intensiva ce se desfasura aici ( not a single patch of soil left idle). Dupa aceea oamenii se imbarca pentru alte 5-6 zile pe mare pana in Europa. 

Insa daca Mark Twain a fost atunci dezamagit de Azore, astazi lucrurile stau foarte diferit. Comertul cu citrice, ce abia isi lua avant cand vasul Quaker City a poposit aici, a dus la imbogatirea unei aristocratii ce a lasat  in urma o adevarata bijuterie arhitectonica, in Ponta Delgada. Astfel se explica de ce o comunitate atat de mica (in jur de 200,000 de locuitori erau in cele noua insule cand Mark Twain a venit aici, putin peste 200,000 sunt astazi) a construit asemenea cladiri somptuoase. 

Insulele Azore si-au castigat autonomia in 1976. Deviza lor este Antem morrer livres que em paz sujeitos (Mai bine murim ca oameni liberi decat sa traim ca sclavi). Tot atunci a fost fondata si Universitatea din Azore, cu referinte foarte bune, in special in biologie marina (Unde am fi fost noi, romanii, astazi daca printre atatea biserici, domnitorii nostri ar fi infiintat totusi si o universitate?). Insulele au un parlament unicameral (cu 52 de membri) care alege un presedinte si un vicepresedinte. Iar capitala este la Ponta Delgada, unde traiesc 70,000 de locuitori, fiind cel mai mare oras, pe insula San Miguel. Principala ocupatie este si astazi tot agricultura. Recunosc ca nu am fost pe insula Fayal, insa sunt sigur ca si acolo situatia s-a imbunatatit de la vizita lui Mark Twain. 

Insa, la fel ca acum mai bine de 100 de ani, Insulele Azore sunt un loc de popas pentru vasele ce tranziteaza Atlanticul. Fiind prea departe de tarm pentru a face curse regulate , vasele de croaziera trec pe aici primavara, cand migreaza din Caraibe in Europa, si toamna, cand se duc inapoi. Acest lucru le-a ferit de turismul in masa, astfel ca atmosfera de aici este inca autentica. 

Vasele astea cand vin opresc in Ponta Delgada. Sa zic ca am fost impresionat e putin spus. Orasul poate fi vizitat pe jos, astfel va puteti bucura de arhitectura portugheza coloniala, cu multe influente din baroc, cu ornamentii stridente, groase. Si de atmosfera lenesa, relaxata, care mie mi s-a parut un plus. 

Bineinteles, totul straluceste de curatenie. 

Pe stradutele inguste.

LOL

Cred ca era timpul siestei.

Colegiul iezuit. Acum transformat in muzeu.

Tribunalul din Ponta Delgada

Cel mai mare cactus pe care l-am vazut vreodata

Intotdeauna in criza de timp