Barbados: Casa Rihannei

Barbados este o tara in Marea Caraibelor formata, in mod surprinzator in comparatie cu celelalte tari insulare de aici, dintr-o singura insula. Ea are 432 km² si 280,000 de locuitori, fiind una din cele mai populate tari din lume. 

Nu se stie exact ce putere europeana a ajuns prima aici, insa primii care au colonizat insula au fost britanicii. Chiar si astazi Barbados o pastreaza pe regina Marii Britanii ca sef simbolic al statului, desi si-au castigat independenta in 1966, devenind o democratie parlamentara.

Independenta a fost un succes, economia lor fiind in primele 60 din lume. Cam la nivelul Romaniei. Poate ca nu e mare lucru pentru noi, insa este mult mai bine decat tarile din jurul statului Barbados. De fapt, la ce sunt chiar inaintea Romaniei este la prevalenta coruptiei, Barbados fiind pe locul 17 in lume, la egalitate cu SUA, Irlanda si Hong Kong. Mult inaintea noastra. In cele doua continente Americane, doar Canada este in fata lor, SUA si Barbados fiind la egalitate pe locul 2. 

Eu am vizitat Bridgetown, capitala tarii. Localnicii ii spun simplu, Town. Din 2011 centrul istoric al orasului a intrat in patrimoniul mondial UNESCO. Nu mi-a fost dat sa vad niciodata un oras mare, capitala unui stat, complet gol, dand impresia ca e parasit, ca un oras fantoma. 

Noi opream aici duminica. Am inteles ca Barbados este faimoasa pentru plajele lor. Insa mie timpul imi permitea doar sa fac o plimbare de 5 minute pe jos pana in oras si sa petrec putin timp acolo. Si de fiecare data totul, toate magazinele, barurile, localurile cu deep fried chicken si supermarket-urile erau inchise si nici tipenie de om pe strazi. Se pare ca asta este obiceiul si legea in Barbados, duminica este zi de odihna, cum scrie in Biblie. 

Un singur bar era deschis, insa acolo proprietarul era american. Si am mai observat sali de jocuri pe calculator, cu chistoace de tigari pe jos. La fel ca in copilaria mea din anii '90. Salile erau tot inchise. 

Dupa cum probabil v-ati dat seama din titlu, in Barbados s-a nascut celebra Robyn Rihanna Fenty. La cate hit-uri a lansat, nu cred ca mai pot sa spun ceva nou despre ea. 

Insa am ramas foarte surprins sa vad cat de productiv a fost Barbados in domeniul muzical. Pe langa Rihanna, aici s-a nascut si un anume Mark Morrison, cunoscut in anii '90, si inainte sa intre la inchisoare, cu melodia Return of the Mack. 

Apoi, pe 1 ianuarie 1958, chiar in Bridgetown, s-a nascut Jospeh Saddler. Cunoscut ca Grandmaster Flash, el este probabil primul Disc Jockey de hip hop, asa cum stim noi ca arata un DJ de hip hop: cu scratch-uri si mix-uri live. Si, alaturi de The Furious Five, a fost un pioner al miscarii in anii '70, in South Bronx, New York City.  

Bine, ei erau singurii oameni de pe strazi.

Amiralul Nelson.

Cladirea Parlamentului (1)

Cladirea Parlamentului (2)

Constitution River, ce trece prin centrul orasului Bridgetown.

Chiar nu puteau sa pazeasca tunurile astea altceva?

Santorini: Bijuteria Coroanei

Putine locuri au o frumusete atat e evidenta, atat de la vedere, care nu tin niciun secret. Modul in care arata Santorini nu este romantic, ci pornografic. Nimic nu este ascuns. 

Santorini este probabil cea mai cunoscuta dintre insulele grecesti. Este situata la jumatatea distantei dintre Atena si Creta. Modul in care arata astazi este rezultatul unei mari eruptii vulcanice de acum 3600 de ani. Este cea mai veche eruptie vulcanica documentata. Nu sunt eu mare geolog, insa din cate am inteles initial aici era doar o insula mai mare. In urma eruptiei partea centrala a acestei insule s-a prabusit sub nivelul marii. Astfel a rezultat o caldera, o laguna inconjurata de cateva insule mai mici. Santorini este una dintre ele. Peretii acestei caldera sunt foarte abrupti si inalti, in partea de sus fiind construite case cu pereti albi si acoperis albastru. De aici spectaculozitatea acestui peisaj. 

Acest cutremur, se banuieste, ar fi si motivul disparitiei civilizatiei minoice din Creta. Aceasta civilizatie a disparut in urma unui val urias tsunami cauzat de cutremur, disparitia ei fiind brusca in jurul acelei date, desi a fost una din cele mai dezvoltate civilizatii antice. Complexitatea arhitectonica a Palatului de la Knossos, din Creta, centrul civilizatiei minoice, ne-a lasat cuvantul "labirint". Palatul era atat de mare si cu atat de multe camere si coridoare incat anticii au inventat un cuvant special pentru el. Iar in centrul labirintului, dupa cum ne spune poetul roman Ovidiu (nu mai vorbesc despre el, caci are o statuie in Constanta) era Minotaurul, o creatura mitica, jumatate om, jumatate taur, care ii ucidea si se hranea cu cei care se pierdeau in labirint. De asemenea, se speculeaza ca modul in care s-a format Santorini, prin scufundarea unui teritoriu, a dat nastere si legendei scufundarii Atlantidei. 

Numele de Santorini este o contractie a cuvintelor Santa Irene, cum era numita in timpul dominatiei Imperiului Latin. Grecii insa ii spun Thera, acesta fiind si numele provinciei administrative. Astazi aici locuiesc doar 15,000 de oameni, desi insula a fost locuita din vremuri stravechi. Situl arheologic de la Akrotiri sta dovada acestui lucru. Aici s-a descoperit un oras minoic cu case de trei nivele, piete, un sistem de canalizare si apa curenta, precum si picturi murale rafinate. Prin urmare, un oras destul de important. 

Orasul de la Akrotiri a fost parasit datorita eruptiei vulcanice. Insa ariditatea insulei nu a permis dezvoltarea unor asezari mai mari dupa aceea. Aici nu exista nicio sursa de apa dulce. Si abia in anii 1990 s-au construit centrale de desalinizare care pot furniza apa curenta, insa nepotabila, locuitorilor. Pana atunci se strangea apa de ploaie, care in lunile de vara este absenta. 

Turismul este principala activitate de pe insula, dupa cum pot depune si eu marturie. Aici vin in medie 1,5 miloane de turisti in fiecare an. Noi chiar trebuia sa mai schimbam zilele in care opream aici, existand riscul sa fie prezente si 6 vase de croaziera in acelasi timp. Deci de fiecare data cand am cobarat eu aici vasul meu era singurul prezent. Cu toate acestea locul era sufocant de aglomerat. Sa mergi pe stradutele alea inguste, la temperaturi de 40 de grade Celsius, lovindu-te in stanga si-n dreapta de oameni transpirati... e o experienta in sine. Nu vreau sa ma gandesc cum e cand sunt 6 vase in aceeasi zi. 

Mi-au trebuit 20-30 de minute de cautari pana am gasit cateva locuri unde nu era nimeni. Si, intr-adevar, privelistea este minunata!

Pentru 5 euro, unul din acesti catari te poate duce pana jos. Asta daca nu vrei sa mergi sau sa iei telecabina, care este mult mai rapida.

Santorini noaptea.

Miniatura a Palatului din Knossos, Muzeul de Arheologie din Atena.

Tórshavn: Portul lui Thor din Insulele Faroe

Insulele Faroe sunt una din putinele nationale de fotbal pe care Romania mai poate fi sigura ca le invinge. Liga feroeza de fotbal are 10 echipe si toate au statut semi-profesionist. Adica jucatorii au locuri de munca in alte domenii, si pe langa asta mai fac si un antrenament, doua, de fotbal pe saptamana, si in weekend merg sa joace etapa. Astfel I-le Faroe se alatura altor tari precum Liechtenstein, Andorra sau San Marino, ce au aceeasi traditie fotbalistica si impotriva carora noi ne rugam mereu sa cadem in grupele de calificare. 

Ca tara, vorbim de un arhipelag de 18 insule situat in NV Europei ce este un teritoriu autonom al Regatului Danez. Cuvantul faroe, in traducere din daneza, inseamna oaie, sau oi. Adica Insulele Oilor. Un berbec reprezinta si stema tarii. Cu toate acestea, activitatea economica principala este pescuitul, in special de somoni, atat cei din ocean, cat si din crescatorii. In 2015, in Insulele Faroe locuiau in jur de 50,000 de locuitori. 

Capitala tarii, si cel mai mare oras, este Torshavn. Literal Portul lui Thor, in daneza. Thor era Zeul Tunetului in mitologia nordica, cum sunt sigur ca nu era nevoie sa spun, toata lumea vizionand filmele Marvel, unde Thor este supererou. Cand am ajuns eu aici era destul de racoare si innorat. Cum, de altfel, este tot anul. Vara temperatura maxima este de 12 grade Celsius, si iarna cea minima este de 6 grade Celsius. Iar dintr-un clasament al tarilor lumii, aici puteti vedea cel mai putin soarele, cam 2-3 ore pe zi, in medie. 

Putem spune ca Torshavn s-a nascut capitala. Aici vikingii si-au infiintat parlamentul local, numit ting, in anul 850. Era vorba de o adunare a reprezentatilor vikingilor din zona, unde se luau diferite hotarari politice. Ca regula, locul unde se infiinta un ting nu trebuia sa mai fi fost locuit inainte, pentru a fi complet neutru si a nu apartine nici unui trib.  

Insa pe langa acesti reprezentanti, foarte putini oameni si-au mai facut locuinte aici. Chiar si dupa 1035, cand vikingii au plecat, orasul a ramas foarte putin populat, aici functionand o piata. Insa piata era singurul loc unde se puteau face schimburi libere din Insulele Faroe, fapt ce a pastrat importanta administrativa a asezarii. Astfel in 1590, de cand avem primele date, aici erau in jur de 100 de locuitori. Iar in 1709 aflam ca o epidemie de varsat de vant a ucis 250 de oameni din cei 300 care locuiau aici. Dar dupa acest cataclism, spre sfarsitul sec al XVIII-lea, Torshavn incepe sa semene a oras adevarat. Dezvoltarea comertului si a pescuitului au permis acest lucru. 

Si in linii mari, procesul a ramas neschimbat si continua si astazi: extinderea portului pentru a primi vase cat mai mari si intesificarea fermelor piscicole. Lucru care creeaza destula nelinistein zona. O tara nu poate fi dependenta de o singura industrie, fiind prea vulnerabila la schimbarile din acel domeniu. Iar faptul ca mai mult de jumatate din tinerii care aleg sa urmeze studii universitare decid sa nu se mai intoarca in tara natala sugereaza ca cei de aici sunt destul de pesimisti cand vine vorba de viitorul Insulelor Faroe. 

Astazi in zona urbana a lui Torshavn sunt in jur de 13,000 de locuitori, iar daca adaugam si zonele adiacente ajungem la 20,000. Probabil ca vremea mohorata i-a fortat pe localnici sa isi vopseasca casele in niste culori foarte vii, daca nu chiar stridente. Orasul mi s-a parut interesant, cu cel mai frumos gazon public pe care l-am vazut vreodata. Imi pare rau ca nu am putut veni decat o data aici. 

Din cate stiu nu sunt foarte multe curse de avion spre aceasta tara, ei avand un aeroport foarte mic. Si nici vase de croaziera, ele trecand ocazional pe aici. Deci daca nu vreti un loc imbulzit de turisti, Portul lui Thor va poate gazdui. 

Sunt sigur ca Popey Marinarul a trecut pe aici.

In sfarsit, niste oi.

Monaco: O tara cat un cazino

Tara de 2,02  km2  de pe riviera franceza gazduieste aproape 40,000 de locuitori. Dintre acestia, mai mult de 10,000 sunt milionari. Monaco ii atrage pe bogatii lumii ca un magnet, momindu-i cu un regim de taxe foarte scazut. 

In administratia oficiala a tarii se regasesc mai multe diviziuni, insa in practica Principatul de Monaco se confunda cu orasul Monte Carlo, capitala statului. Aici a fost deschis cazinoul omonim in 1856 pentru a salva financiar dinastia conducatoare, aflata in pragul colapsului atunci. Familia Grimaldi, orginara din Genova, a intemeiat Dinastia de Monaco si conduce Principatul din 1297. Francesco Grimaldi, supranumit Il Malizia ("Siretul"), a reusit sa cucereasca cetatea veche deghizandu-se cu soldatii sai in calugari franciscani. 

Asadar dupa cateva incercari nereusite, si dupa ce au schimbat cateva amplasamente, Cazinoul Monte Carlo si-a facut treaba. Astazi pana si oficiala Encyclopedia Brittanica, in editia din 1991, numea Monaco an international byword for the extravagant display and reckless dispersal of wealth. 

Numele Monaco vine din grecescul monoikos, care inseamna 'casa singura'. Este vorba de templul Hercules Monoikos, singurul templu ce se afla aici in antichitate. Legenda spune ca atunci cand Hercule a venit aici, i-a alungat pe toti ceilalti zei si a ramas el singur stapanitor. 

Dar ca sa ne intoacem la Dinastia de Monaco, dupa cum spuneam familia Grimaldi a ramas in controlul ei pana astazi. Iar Printul Albert al II-lea este ultimul in aceasta linie, conducatorul din prezent al Principatului. Chiar daca tara este o monarhie constitutionala, printul are puteri imense. Limba oficiala este franceza, insa aici se vorbeste si monegasca (dialectul specific, fiind aproape de disparitie in anii '70), iar engleza si italiana sunt si ele intelese si vorbite pe scara larga. Si, cu toate ca Monaco este stat independent si are drept de vot in ONU din 1993, Franta se ocupa de apararea militara a lui. 

Relatiile cu Franta nu au fost intotdeauna atat de prietenoase, insa. Tocmai datorita regimului fiscal foarte bland practicat in Monaco, generalul francez Charles de Gaulle a instaurat o blocada asupra principatului in 1963. El fiind infuriat ca aici se refugiau instaritii francezi care nu vroiau sa isi plateasca taxele. Filmul Grace de Monaco, din 2014, prezinta aspecte ale acestei crize.

Grand Prix-ul de Formula 1 se tine aici din 1929, fiind unul dintre cele mai vechi, cele mai importante si cele mai spectaculoase curse din lume. 

Ca o concluzie, ce a inceput in sec al XIX-lea cu deschiderea cazinoului si a continuat cu politicile fiscale si turismul high-end practicat astazi, si-a atins obiectivul salvand finantele casei regale si transformand Monaco intr-un sinonim al luxului. De aceea cand ma plimbam pe strazile orasului ma gandeam ca toti oamenii astia care lucreaza in toate magazinele, cafenelele si supermarket-urile lor, probabil ca nu isi permit sa locuiasca acolo. (Recunosc ca partial m-am razgandit) In New York, de exemplu, se stie ca toti blue collar workers  fac naveta din New Jersey. Pastrand proportiile, si in Bucuresti se observa un fenomen asemanator cu satele si comunele din jurul lui. Sau cum toate restaurantele si cluburile fitoase din nordul orasului isi iau forta de munca din cartierele muncitoresti din sud. 

Mai ales ca un bilet de autobuz din Nisa, care se afla in imediata apropiere de Monaco, costa doar 1 euro. Prin comparatie, in barul unde noi am incercat cateva simulari electronice de curse costa 2 euro o fisa pentru o cursa mai scurta de un minut. Bineinteles, dupa ce te jucai puteai sa admiri costumele lui Nikki Lauda, Alain Prost sau Ayrton Senna,  cu autografele lor, ele fiind expuse pe peretii barului. Iar daca vrei sa iei pranzul intr-o zi obisnuita la una din cafenele din oras, trebuie sa te astepti sa platesti macar 50 de euro de persoana. Poate ca spuneti ca "In vacanta, am platit si mai mult de atat." Ceea ce e cat se poate de credibil. Totusi aici nu suntem in vacanta, si sa fii expus la asemenea preturi fara sa fii milionar, e mai greu de suportat. O sticla de apa plata de 0,5 litri de la supermarket este 5 euro.  

Iar daca va ganditi sa veniti intr-o zi mai speciala, cum ar fi cand are loc Grand Prix-ul de Formula 1, va puteti opri la una din cafenele. Locul e doar 4000 de euro. Poate mai mult, dar in nici un caz mai putin. Acestea fiind spuse, sa ne desfatam ochii impreuna cu the rich and famous. 

Portul Hercules.

MS Eurodam, in plan indepartat.

Monaco Ville. Cetatea medievala, supranumita The Rock. 

Faimosul Cazino. nu stiu cati oameni erau inauntru, insa afara, la facut poze, erau cata frunza si iarba.

Jardins de Saint-Martin.

Palatul casei regale. 

Bineinteles, cu tunuri.

Pe strazi.

Gara centrala.

Port de Fontvieille.