Una din greselile frecvente pe care oamenii le fac cand vorbesc de aceasta tara este sa o numeasca"insula", ceea ce este gresit. Este adevarat ca Belize are cateva insule insa tara propriu-zisa este asezata pe teritoriul Americii Centrale, avand ca vecini Mexicul in nord si Guatemala in vest si sud. In partea de est a tarii este, bineinteles, Marea Caraibelor.
Despre Belize am mai scris si acum 2 ani, cand am vizitat prima oara aceasta tara. Insa spre deosebire de atunci, acum am constatat cu placere ca multe lucruri s-au schimbat in bine. Daca data trecuta mi-a fost frica sa parasesc portul, acum am vazut ca toata lumea iese si se plimba pe strazile orasului. Poti iesi, umbla, vizita talciocurile si magazinele simtindu-te in siguranta.
Am fost foarte surprins sa aflu cate nationalitati locuiesc aici. Pe langa reprezentanti ale tarilor vecine din America Latina, aici poti gasi comunitati de chinezi si chiar vietnamezi (in paranteza fie spus, nu stiu cat de mult face diferenta dintre vietnamezi si chinezi ghidul cu care am vorbit; poate o formulare mai exacta ar fi asiatici). De exemplu, majoritatea micilor localuri fast food de pe strazi, sunt detinute de chinezi. Si nu vand doar mancare traditionala chinezeasca, ci s-au adaptat la gusturile locale, intalnind acel "fried chicken" peste tot. Asta in conditiile in care marile corporatii fast food, ca McDonalds, KFC sau Burger King, nu au ajuns in Belize inca, spre disperarea unor turisti americani.
Un alt lucru pe care am reusit sa il fac si care mi-a facut placere a fost sa vizitez ruinele mayase de la Altun Ha, adica Zeul Soare. Cum Belize a fost in aria de raspandire a acestei civilizatii, cea mai avansata din perioada pre-moderna din cele 2 Americi. Probabil va amintiti ca lumea trebuia sa se sfarseasca in 2012. Insa in caz ca nu va amintiti motivul invocat pentru aceasta predictie, era vorba de calendarul mayas, care se termina, dupa anumite interpretari, in 2012.
Ruinele de la Altun Ha sunt cele mai bine amenajate dintre toate siturile arheologice din Belize. Pe langa faptul ca sunt cele mai apropiate de port si astfel turistii pot ajunge cel mai repede aici, alt factor ce a contribuit la pozitia lor privilegiata este faptul ca aici s-a descoperit o sculptura din jad numita Capul de Jad, cel mai mare obiect de acest fel din emisfera vestica si care a devenit comoara nationala a tarii. Capul este pastrat in seiful Bancii Nationale a Statului Belize, si ca un fapt comic, primul ministru are o singura persoana ca garda de corp, in timp ce Capul de Jad are intreaga armata a tarii. Pentru ca, din cate am inteles, este scos din seif si expus o data pe an, de ziua nationala, si atunci fortele speciale ale armatei sunt mobilizate. Locuitorii din Belize, poate si din mandrie nationala, estimeaza valoare Capului de Jad la 40 de milioane de dolari pe piata neagra, insa estimari oficiale ii atribuie doar 5-10 milioane.
Acest sit arheologic a fost o surpriza placuta. Ca un exemplu, in situl arheologic de la Adamclisi, judetul Constanta, se fac sapaturi din a doua jumatate a sec al XIX-lea. A fost unul din primele si cele mai importante locuri unde s-au facut cercetatri arheologice in tara noastra, coordonate in acest sit de Grigore Tocilescu. Aici se considera ca ar fi avut loc cea mai mare victorie a dacilor asupra romanilor lui Traian (ceva cu "diversiunea Moesiana", daca mai tineti minte din liceu), de unde si numele Tropeaum Traiani, si de unde si interesul pentru aceasta cetate. Ei bine, in mai mult de un secol, aici nu s-a decopertat mai mult de 10% din cetatea antica, desi chiar si astazi el se afla in atentia arheologilor din Romania, fiind situl unde Universitatea din Bucuresti isi trimite studentii in fiecare an pentru practica de specialitate (asa am ajuns si eu sa cunosc locul indeaproape). Daca doar atat s-a excavat, nu cred ca e greu de imaginat cat a fost restaurat.
Nu vreau sa se inteleaga ca eu zic ca e mai bine in Belize, caci nu e. Insa pentru o tara de doar cateva zici de mii de locuitori (cat un oras mediu din Romania), si cu putere financiara mult sub cea a tarii noastre, aceasta restaurare a fost un efort care merita apreciat. E o realizare! Si, intr-adevar, poate si la noi se poate mai mult.
Cam atat pentru aceasta postare. Voi reveni intr-un viitor, sper, nu foarte indepartat.
No comments:
Post a Comment